oda joiei
vine o vreme in timpul saptamanii, imediat dupa ce ai coborat de pe cocoasa lui miercuri, in care parca ai sta sa tragi linie dar n-ai cu ce. te uiti luuung inapoi. oftezi. te tarasti prin birou ca un melc deziluzionat cu ochii pleostiti. maine parca ar fi vineri. si incepi cu greu ziua de joi. nu ziarul. ziua.
cald. fara chef. nimic nu se leaga cu ce ai facut marti de exemplu. care marti, fusese o zi zglobie si plina de fericiri momentale. parca ai privi bleg numai la stirile de la ora 5. dupa care sa dai pe acasatv repede, sa nu pierzi efectul. ca sunt din acelasi trust. totul are gust de argila si nu te mai salveaza nimic in afara faptului ca maine o sa fii ca o furnicutza gata sa intre in uichend. sau ca o albinuta. ma rog, poate ca un catelush cu chef de joaca. ca sa nu exagerez totusi, vineri vei fi ca o oaie pascand topainda pe varful dealului. ba nu, vei fi chiar un bivol care se hotaraste in sfarsit sa raga dupa ce l-a calcat magarul ala pe copita acum trei ore.
de asta imi place mie joia. joita. jupitera. sunt innebunit dupa ea. astept cu infrigurare fiecare joi. ma face sa am termen de comparatie. altfel as fi fericit ca prostul tot timpul si nici macar nu as sti.
fara joi, e ca si cum ti-ar lipsi un dinte cariat