doi la unu
ce sa zic, incepe meciu. imi iau paharul de must si ma uit cu infrigurare. parca-parca. si zic: mai ca mi-ar placea sa piarda numai sa-i vada fata infumuratului aluia de finantator. joaca baietii… alearga. primesc gol. eu, mare microbist neconvins, nici nu clipesc. lasa ca mai au timp. si incep sa lege jocul. cap si gol. asta e mai bine.
imi termin paharul de must si incepe repriza a doua. eu in fotoliu confortabil, gandindu-ma cum o sa-i hartaneasca pe slavieni. mda. fleoshcaiala totala. slavienii parca bausera o lada de redbull de fiecare si erau ca dracii pe tot terenul. ba ii mai tineau in brate si pe ai nostri. ai nostri in schimb, ca brazii. curgeau apele de pe ei. saracu’ nicolita, de furie si de suparare, i-a sarit unui ditamai haidamac in spate care oricum n-avea probleme sa controleze mingea si sa-l tina si p’al nostru. dupa ce s-a descatarat, am vazut si mi-a parut rau: neputinta dom’le, citindu-i pe buze: “ce plm sa-i fac?”.
exact, ce sa le faca. nu le-au facut nimic. steaua a fost un fel de gelatina pe iarba. asta e.
haideti acasa, baieti, acasa…
poftim si dedicatie: