om bun in trafic
heeeei. de vreo cativa ani, pare-se am inceput sa traim mai bine. noi, romanii adica. s-au mai schimbat pe ici pe colo lucruri. noroc cu outsiderii care au venit sa ne plateasca pe noi mai putin decat ii platesc pe ai lor, la ei acasa.
prin carti se zice ca omul tinde sa se inraiasca, sa devina agresiv, antisocial, adicatelea sa nu mai fie el un om bun, atunci cand are lipsuri prin baza piramidei aceea, si anume a trebuintelor, necesitatilor sau cum le veti fi chemand. omul, adica, este un nefericit. nu-i arde de nimic. nimic nu-i ajunge. nimic nu e bine. nu-i arde de buna ziua si de sarumana.
luand in considerare toate acestea poti sa accepti si sa intelegi atunci cand o rabla ti se arunca dinainte, pe banda ta, fara sa iti spuna nimic inainte si sa te forteze sa pui o frana zdravana de iti vine catelul ala pe care il tii in luneta, fix in parbriz. dar atunci cand un om din plapuma medie, recognoscibil dupa masinutza aproape noua, nici ieftina dar nici scumpa, face acelasi lucru, ti se aprind niste semne de intrebare in creier. ok, in mod evident respectivul are la baza tot ce-i trebuie. acum in mintea lui ar trebui sa se infiripe niste conexiuni, sa fi scapat de o parte din stress si sa isi dea seama ca este un animal social. ar trebui sa i se fi mai reincarcat putin rezervorashul acela cu bunavointa.
dar asta se vede foarte rar. suntem rai in continuare. chiar daca nu avem unde sa mergem inainte, pe amaratul care vrea sa ne traverseze banda nu il lasam. sa zaca acolo inca o jumatate de ora.
ne-ar trebui niste stickere pe care sa scrie: om bun in trafic. si asa sa ne facem un fel de breasla. sa ne recunoastem in trafic si sa ne facem cu ochiu’.
November 25th, 2007 at 4:02 am
greatings…
usefull…