Aventura fictiva
«azi dimineata ajung in sfarsit la birou dupa ce m-am intors de vreo patru ori din drum pentru ca imi uitam cand cheile de la masina cand fata de la casetofon. Parchez masina vreo 20 de minute (mde… nu vrea sa se alinieze in ruptul capului) dupa care urc sa imi beau cafeaua. De la fereastra, masina parcata stramb imi da o stare de rau. Dupa cafea cobor sa o aranjez putin. Vreun sfert de ora. Urc si imi dau seama ca am uitat sa scot fata de la casetofon. Cobor, scot fata de la casetofon si imi incui cheile inauntru. Injur. Mai urc putin, nedumerit, caci stiam ca am ceva de facut dar nu mai stiu ce. Aha… sa beau cafeaua. Beau cafea. Si ma uit pe fereastra cum se chinuie un nene sa parcheze masina. Vreun sfert de ora. He he he. Rad cu pofta. Multi prosti. Lucrez putin dar nu se inteteste nimic. Lancezeala. Ora de plecare se apropie si incep sa imi revin. Sunt din ce in ce mai vesel. Masina parcata stramb continua sa imi dea o stare de malaise. Finally. Ora sase. Izbesc usa de la iesire si alerg fericit spre masina. Caut cheile. Mai caut putin. Si in geanta. Ma intorc la birou. Unde dracu le-am lasat ca doar intotdeauna le pun cu siguranta in buzunarul de la sacou. Sau poate nu. Caut pret de 15 minute. Renunt si sun sa mi se aduca al doilea set. Astept o jumatate de ora nervos. Izbesc din nou usa de la iesire. Ma simt mai bine. Deschid masina, ma urc la volan si regasesc cel de-al doilea set. De chei bineinteles. Life is beautiful»