in natura
iarba proaspata si grasa (nu ca la miazazi si rasarit de carpati), gaze, muste, lacuste, mures tulbure, brazi de 30 de metri, vant rece, apa cristalina, furnici, paienjeni, alunis, zmeuris, nici un urs.
somn furat pe apucate pe o paturica intre brazii de mai sus. din cand in cand cate un aro obosit. o caruta cu cai. nimeni si nimic nu se grabeste. doua ore nici tipenie de om. singur cu gandurile tale. fosnete. ciripituri, tipete. o fi urs? nope, nici urma. stai dracului linistit pe patura. nu te mai foi atat si enjoy.
dar cum? nu mai esti obisnuit. trebuie sa te uiti la ceas din 30 in 30 de minute. parca s-a oprit. unde sunt claxoanele, injuraturile, deadlinurile?
acolo nu exista. acolo trec nori agale. cate un gandac poate. apa cura’ncetinel. omu-i una cu natura. ma rog, mai are si dolce la geam. ce sa-i faci.
dar cica unii nu rezista mult. trebuie sa se intoarca in the city. sa se intoxice din nou. la contopirea cu natura e plictiseala mare. de aia esueaza mereu in ultima vreme.
s-a intamplat prin stanceni, pe mures. merita vazut.