despre productivitatea muncii
Romania, printre codasele lumii la productivitatea muncii
Cand vine vorba de munca… romanii sunt niste perfectionisti. Totul trebuie sa ne iasa perfect. Iar pentru perfectiune trebuie sa faci sacrificii. Sacrificiul suprem este asteptarea. Tocmai cand te grabesti si ai o multime de lucruri de facut iti dai seama brusc ca trebuie sa te opresti si sa astepti. O lucrare facuta cu simt cere timp. Timp care in romania mioritica se gaseste pe toate drumurile. La colt de strada. In birouri. In masini. In romania respiri timp. Trebuie sa recunosc ca nu mai mult ca in egipt totusi. Maine e moneda de schimb. Ceea ce dovedeste si ca romanii nu sunt panicosi. Cu exceptia catorva babe si politicieni plangaciosi ca nu ii baga nimeni in seama. Vin migratorii, romanii, turcii, rusii, nemtii, haideti mai americanilor o data. Au venit… i-am ospatat cum se cuvine, in tihna, ani de zile sau chiar sute. Din cand in cand, in moda vremilor, am mai avut niste scuturari, caci suntem si mari urmaritori de mondenitati, si am mai scapat de unii si de altii. Dar in rest, mergem incetisor pe marginea drumului si cand prindem putina viteza, incetinim… la ce bun atata graba. Lucrurile bune se fac cu migala. De asta nu le inteleg pe popoarele acestea care chipurile sunt cu 50 sau chiar 100 de ani inaintea noastra cand strecoara prin carti de economie dictoane rasuflate de genul: «perfectiunea este contraproductiva». Adicatelea de ce sa fac un stilou prost pe care sa-l folosesc acuma cand pot sa fac unul excelent care va fi intr-adevar gata cam peste vreo suta de ani. Eiii, acuma am cam obosit si simt putin nevoia de contopire cu natura. Mioaraaa !