Friendly Frog

de ce invata studentii la facultatile de comunicare si jurnalism despre obiectivitatea presei? se bate moneda patru ani de zile. se modeleaza caractere si se imprima scheme mentale asa cum se pirograveaza pe lemn. adolescentul abia iesit din liceu, cu ganduri mari, se arunca si invata niste lucruri care fie nu-i trebuie, fie ii dauneaza. oricum deziluzia face parte din viata fiecaruia ca sa mai fie nevoie sa te forteze cineva sa te deziluzionezi in plus.
mie, la o vreme imi placea cum isi facea realitatea emisiunile. intrebari pertinente, deschise, care incercau sa acopere intreg subiectul si chiar sa descopere ceea ce era ascuns. imi placea si de turcescu, in ciuda stilului un pic prea ratingist. imi placeau aproape toti, fara sa discut aici de alegerea subiectelor, pentru ca la inceput, reuseau sa pastreze toti un aer profesionalist. se straduiau sa fie impartiali. aratau a cnn-isti, chiar daca nici ei nu sunt usa de biserica.
de la un moment insa, ilustrat de mirobolantul caz orban, cineva a asmutit cainele de paza al societatii. si acesta continua sa latre prin gard, aratandu-si coltii. desi nu imi place de orban, felul in care turcescu era atat de indarjit mi s-a parut deplasat. si pe modelul lui am vazut incercari mai proaste cam pe la toate talk-show-rile lor. si mi se pare ca s-au si prostit la intrebari. de ce un jurnalist ca stelian tanase pune intrebari in care sugereaza si un raspuns? de ce 70% din intrebarile din shouri sunt “cum comentati?” de ce anchetele in direct, ca de exemplu cea despre averile parlamentarilor, se fac fara prea multe investigatii, doar pe baza unor supozitii usor demontabile de catre alesii nostri?
paine si circ, nu? ha, ha

dupa ce m-am gandit daca sa scriu sau nu despre, m-am mai razgandit intre timp dar iata ca nu mai poci rabda. vazandu-l aseara pe ogica cautandu-si (ohhh, va rog, scuzati-ma din nou) nevasta la televizor in direct nemaipomenit dar intrebandu-ma in acelasi timp cum de nu s-a dus la c e l a l a l t post de tv m-a izbit o asemanare. mai, cu cine seamana asta? si mai ales, ce grimasa ma induce in aceasta transa? caznindu-ma pret de vreo doo minute si juma, m-a traznit. seamana cu lazarus si cu diaconescu. ceea ce, prin gandire magica libera, arata ca si lazarus seamana cu diaconescu dar chiar in acest moment precis, lucrul asta nu ne este de vreo oarecare importanta. important este ogica si mai ales la ce seamana cu cei doi monstri sacri ai tv-ului de dilatat timpul in mocirleala.
ei bine? enibodi, careva?
sa va spun tot eu caci am trecut si anume prin aceste momente de deductie prin inductie si straluminare sacadanta: seamana la privire doamnelor, domnisoarelor si domnilor. la privire. uitati-va in poze (nu la tv, ca sa nu-i facem cumva audienta, nu c-ar duce lipsa). privirea aia lunga, precisa intr-un punct si totodata atat de imprecisa, aproape vizionara daca nu ar fi atat de incalcita in intestinalitatea lucrurilor, de o tristete si in acelasi timp de o joie de vivre indicibila. ma cutremur!

tot aseara, intr-o nota mai de balci, am dat si peste domnul valentin stan la sinteza zilei. parea apucat de streche si ii dadea inainte cu ceva de genul: “paca, paca, paca, paca/ fetele de la apaca”. pacat. omul pare garnisit bine la mansarda. poate ca de la asta i se trage. daca aveti curiozitatea, il gasiti deschizandu-se la prohab la minutul 31:20 aicicush. va mai trebuie doar real player in caz ca nu-l aveti. vizionare placuta.

cum nu am o preocupare evidenta momental, ca tot romanul, de…, am dat cu ochii peste interviul lui teo. si am aflat cum isi pune ea cenusa in cap ca a plecat de la protv. or, daca ea zice ca a dat dovada de urcari la cap si nedelicatetzuri cand a plecat de acolo, in mod ciudat si inexplicabil pentru un om care aparent si-a bagat mintile inapoi in taratcutza, da din nou dovada de aceleashi nedelicatetzuri (de data asta fata de actualul, nenea sov) expunandu-se ca o floare cu idei pe paginile opiniei publice.
e clar, nici mneaei nu ar fi buna de ministru de externe. marele noroc este ca noi nu urmarim de ce se intampla ci e de ajuns sa bifam ce se intampla. prin urmare teo aterizeaza la prima tv. gata. s-o mai linisti un pic.
dar eu nu inteleg cum de il lasa inima pe nenea sarbu sa nu primeasca inapoi o femeie ca teo. sa o lase sa se chinuie asa in public.
dar poate ca e ca la fotbal: azi esti stelist, maine esti caine, poimaine esti ceferist si cand vezi ca nu mai merge, spui in gura mare ca in suflet tu tot stelist ai ramas, acolo unde audienta era mare si salarul bunicel. poate se inmoaie inima cuiva.

creste-mi-ar audienta!
nu pot sa nu-i dedic o antidedicatie in spiritul domnului antilektor, sa traiti cu respect!
listen carefully to the bloody lyrics!

poftim ce a descoperit M. la cotidianul. de rasu’ lumii. se pupa perfect cu ceea ce credem si noi despre jurnalismul otevist. bravos natiune!

bun gasit. se considera norocosi, ar putea lasa america in bezna, reglare de conturi, se lucreaza intens, a distrus credibilitatea, nu a facut politie politica, a considerat, da in judecata statul roman, nu pot fi incriminati penal, va plati restantele, va avea la dispozitie, are mai multe acorduri cu, vor primi banii inapoi, va fi obligat, se tem ca guvernul incearca, sunt indemnati sa nu ia prima mita, s-au inghesuit sa se instaleze, au lucrat la reabilitarea conexiunilor, aflati oriunde in lume ar putea printr-un singur click, au fost rapiti in afganistan, vin sa se adauge factori psihologici, nu a cheltuit nici un ban pentru, va multumesc pentru atentie.

we’re famous! :))
mai ce sa vezi, sambata, pe o ploaie mocaneasco-torentiala a venit presa la noi la factory si ne-a facut articolash frumos.

si ploua asa frumooos pe aerobroasca noastra… si stateam toooti cu domnisoara si domnul de la ziar sub streasina vorbind despre broscuta noastra si despre tricouri si despre pleosc in apa…

si apoi a venit mascota noastra, magnificul alex, extaziat, si a tras un concert pe cinste de oracaieli. pesemne vroia sa zburde dezbracat prin averse.
si apoi am plecat acasa caci unii amfibieni nu suporta, auzi tu domnule, apa de ploaie. rece.

fara apa rece. fara curent electric. incerc sa citesc o pagina la lumina unei lumanari anemice. nu sunt nostalgic dar situatia imi aduce un fior de pe vremuri, cand invatam poezii patriotice la lumina lampii. din cu totul si cu totul alte motive.
nu ma aflu la cucuietii din deal, ci in mijlocul bucurestiului. e mijlocul verii, aerul e incins si sunt bombardat de mesaje apocaliptice despre incalzirea globala, seceta, incendii. in alte parti ale lumii, inundatii catastrofale. din fericire mi s-a taiat si cablul caci altfel nu stiam cum sa ma dezlipesc de vocile si fetele ingrijorate si ahtiate de senzational ale diversilor reporteri. sunt magice, hipnotizante… parca au facut toti scoala uitandu-se la discursurile lui hitler. sau hicler cum ii spune bunica-mea. care bunica, traieste undeva intr-un satuc submuntesc, fara apa calda, fara stiri (ca intra in casa abia pe la 9 seara, dupa ce termina “treburile”) si fara sa isi mai aduca aminte ca azi e ziua ei. si care imi zice semi-admirativa, cand ma duc in vizita “ma, da’ mare porc e basescu asta”. porc in sensul de smecher. dar mie imi place si sensul lui de baza.
acum si aici citesc la o lumina firava si imi inchipui istorii romantioase despre cum ar fi sa fi fost frig. si unii oameni sa fi fost mai putin “porci” in cetate (he, he… basescu e doar un singur exemplu).
dar din pacate e joi

prin meandrele netului, in timp ce stateam toti si picoteam de la caldura, construind doua-trei castele in spania (S. vrea neaparat cu teren de basket) imi ajunge pe mess un… cum sa-i spun doamne… un filmushtetz (un documentar document cum ar zice antena 1) despre… pfui… o fiinta. prima reactie a fost de neinchipuibilitate.
poftiti de va ingrozaviti aici. (aventura nikitei la malul marii)
unul din rolurile televiziunii este, se pare, educatia (hm…). un altul este entertainmentul. si mai este si un al treilea: informarea. combinatia se vrea explozibila si detinatoare exclusiva de atentie. depinde de concentratie.
intre timp, la majoritatea televiziunilor romanesti s-a mai strecurat un element: penibilul. care la Acasa tv se pare ca abunda si inghesuie in colturile studiourilor edinfotainmentul.
desigur, singura vina a personajului din poveste este ca nu are simtul ridicolului, prilej cu care ar fi putut refuza o asa aparitie (la o atenta gadilare a self-esteem-ului cred totusi ca oricare dintre noi am putea cadea in pacat).
insa nu imi pot imagina in nici un fel ce au gandit realizatorii, producatorii, sunetistii, imaginistii, prezentatorii, comentatorii acestei productii absurdisciene.
vreau si ma incapatanez sa cred ca este o farsa, ba chiar mai mult: o razbunare impotriva sistemului a unui amploaiat satul de ororile de poveshtiri. o poveste in multe chei. vreau sa cred ca cel care a gandit filmoshtetzea asta este un umbertoecocian. sau un psiholog, un sociolog, posibil chiar un psihiatru care studiaza fenomenul seherezadian “print si cersetor” (ce se intampla cu omul uman cand i se da sa creada ca este mai presus decat credea ieri).
mi-as dori ca diseara, in timp ce beau o bere cu prietenii pe terasa la taifas, sa se inchida acasa tv. bzzzt… si gata. adio poveshtiri.
acasa tv… marsh acasa!

… si noi ne legam de anumite aspectre (hi, hi) ale vietii cotidiene si publice care sincer falfaie in aer. Si e spart de un roman din romania, dom’le, tocmai la Roma. Tandari l-a facut. Ca sa nu mai aiba dan brown dupa ce scrie.
Nu e de mirare ca imaginea romanilor in afara are de suferit.
Daca ar veni un strain la noi in tara sa ne sparga statuia lu’ mihai viteazu de la universitate?

Sunt un cititor frecvent de Academia Catavencu. Imi plac glumele, insinuarile si jocurile de cuvinte care le ies din varful pixului sau al tastaturii. Chiar si unele din articolele lor de tip tabloid sau chiar ziar de scandal mai sunt salvate de scriitura sugubeata si plina de gaselnite.

Ma incalzeste foarte mult implicarea pe care o arata Mircea Toma si Liviu Mihaiu in viata publica si in mult publicatele lor lupte cu morile de vant pentru salvarea amaratelor frumuseti ale patriei. Si tocmai pentru a arata ca sunt si de partea eticii, nu acum foarte multa vreme anuntau voiosi ca din cauza unei erori, in paginile saptamanalului de moravuri grele se strecurase si un tablou publicitar al Gabriel Resources desi ei duceau o campanie sustinuta impotriva a ceea ce se vrea la Rosia Montana.

Astazi, in numarul saptamanii curente al Academiei, citesc in pagina 3 un mare articol (si nu este primul) despre “baietii destepti” ai energiei romanesti si cum au facut ei bani prin Energy Holding si cu ajutorul foarte dezinteresat al statului. Pentru ca putin mai tarziu sa imi arunc in treacat ochii si pe caseta publicitara din pagina 8 unde se scoate in fata a treia editie a simpozionului national “Avem o delta, cum procedam?”. Eveniment de care se ocupa organizatia “Salvati Dunarea si Delta Academia Catavencu” din care face parte si Liviu Mihaiu ca fondator.

Nimic mai frumos cu exceptia unui mic detaliu, trecut la categoria sponsor principal: Energy Holding. Prin urmare nu inteleg: ori Energy Holding este curat ca lacrima si baietii de la ziar scriu doar ca sa se afle in treaba, ori baietii de la ziar nu scriu doar in doru’ lelii si Energy Holding s-a gandit putin sa o ia pe ocolite, sa mai ostoiasca din zelul gazetaresc.

Din aceasta dilema, nu putem iesi. Am zis.

Farfu rade si Branzo veneste.