Friendly Frog

Ai fi crezut vreodata ca poti sa pierzi 85% din caldura ta corporala prin cap? Ei bine, zic unii ca asta ti se intampla in fiecare zi, in fiecare secunda. 85% din toata caldura pe care o pufaie corpul tau se duce pe apa sambetei prin cap. Are probabil ceva de a face cu creierul energofag pe de o parte dar ineficient pe de alta de vreme ce toti pierdem. Sau are de-a face cu faptul ca mai tot timpul ai ceva pe tine si nu neaparat pe cap. Hm…
Anyway, prima briza rece pe care a simtit-o primul om dotat cu inteligenta in loc de gheare a fost punctul de pornire intr-o lunga calatorie materiala si simbolica in acelasi timp. Caci primul lucru pe care l-a facut a fost sa isi puna ceva pe cap. Sa-si protejeze tartacuta pretioasa, sa nu faca scurt la primele conexiuni neuronice.
Si apoi ce a urmat… o nebunie… cu caciulili pa frunte, dacii de exemplu n-aveau bani de coifuri ca ii cheltuiau pe toti la crashma si cand plecau la batalie iarna isi trageau cate un fes pe cap. Cei mai rasariti desigur ca plebea nu avea voie. Autoritate si prestigiu. Modest in comparatie cu romanii. Lucrurile au evoluat apoi, turbane, tricoarnele care au devenit bicoarne si apoi jobene. Grupurile aveau o identitate, oamenii aveau apartenente. Ah… domnul cu joben… pardon, intrati desigur. Ba, tu ala cu fesu’ pleoshtit, da ma, tu… parcheaza si tu masina aia. Si sa nu uitam frumusetile purtate de popi, papi, regi si regine la diverse ceremonii (complet nepractice dar foarte impresionante). Asa ca rolul acoperamantului de cap a devenit din ce in ce mai simbolic (fara sa piarda insa si fonctia de protectie) pana cand oamenii s-au plictisit si au inceput sa faca o arta din tot acest taraboi. Astazi conteaza la imagine sa fii la moda. Azi o sapca schmechera de baseball, de exemplu, face toti banii. Mai ales ca iti sta si bine cu ea, te apara de soare (uneori si de ploaie) si e un insemn al rebeliunii tale fata de tot ce e aiurea in jur.

Ei bine, sapca ta va atrage atentia. Pentru ca sta pe cap (ma rog, cei mai multi acolo o poarta) si va face un duo cu cea mai expresiva parte a corpului tau (nu te gandi la maini, ca n-ai dreptate ): fata ta. Prin urmare sfatul nostru dezinteresat (hi, hi) este: Cine n-are sapca, sa-si cumpere. De la noi.

Ce vremuri frumoase erau pe cand eram la gradinita (acum vreo douazeci si ceva de ani, phiuuu, ce batran sunt) cand ma invata doamna, de fapt tovarasa educatoare, sa lucrez la gherghef. Nu prea aveau alte jucarii si venea ora de lucru manual si faceam covorase de 10 cm pe zece. Cu totii. Baieti si fete. Ehe… meseria e bratara de aur :).

Cine ar fi crezut ca voi ajunge vreodata sa lucrez intr-un domeniu asemanator? Si culmea, cu masinariile care exista in ziua de azi, ucenicia pe care am facut-o la gradinita e de ajuns :). Totul pe computer si apoi in masina de brodat care isi vede singura de treaba. Si ce treaba!

Sunt unul din cei care urasc sa mearga la cumparaturi :). Sunt unul din cei care ar vrea sa intre pe internet, sa comande si apoi sa-i vina acasa tricoul personalizat cu vaca zburand pe deasupra campiei verzi. Sunt unul care cauta din cand in cand un tricou dragutz, de calitate, care sa nu ma stranga la baza gatului sau sa mi se ridice peste buric cand ma tin de bara in autobuz (daca as fi fata, as renunta la ultima propozitie :)) ) si care sa ma ajute sa respir pe canicula.

Pana vom avea site-ul gata vom pune din cand in cand cate o poza din tricourile pe care deja le avem disponibile si care corespund criteriilor de mai sus. Daca mai apar si altele, criterii adica, cu atat mai bine. Cel putin deocamdata… I am happy: imi aleg tricoul, il pun la brodat si il port whenever I feel like green :)). Va urma…

Mai da ce greu e sa comanzi niste sepci in Romania. Uimitor. Primesti oferta, faci comanda, primesti confirmarea comenzii cu item-urile lipsa. Buuun. Nu-i nimic, iti arunci ochii bulbucati in oferta, alegi alte item-uri (de fapt sepci, dom’le, ce ne englezim atata?) si retrimiti comanda, adusa la zi (na!). Perfect. Vine raspunsul care spune in felul urmator: “producatorul nu poate garanta ca toate sepcile vor fi disponibile”. Pretul pentru numarul n de sepci este urmatorul: bla, bla, bla… Iti dai seama ca tu ai comandat deja y=n+x sepci, deci te bucuri… nu mai trebuie recalculare, nu mai trebuie lacrimi, nu mai trebuie chin. Fals. Comanda revine pentru re-reconfirmare pentru ca nu mai exista si sapca aia si sapca cealalta si de fapt nici nu s-a controlat cu producatorul pentru caci.

Nu-i nimic. B tocmai a gasit trei producatori straini pe net care vor sa faca bani. :)). Vorba italianului care s-a dus la “restauran” (nazal si graseiat) in Malta (circula pe net de ani buni si e haios): “am goin’ bac to Italia…”

Prin ce e mai bengoasa sapca unui Ronald Dormilici Reagan decat basca unui Vladimir Ilici Lenin?

Comunistii le faceau o foarte buna reclama americanilor: americanii sunt dusmanul, americanii au arme sofisticate, americanii au fost pe luna, americanii au tehnologie, americanii au visul si americanii au rambo. Dar erau putrezi pe dinauntru. Aia era problema.

Ei bine nu, problema era si anume basca (voila-o ici).

Pai bine, dom’le, basca lu’ Lenin era in primul rand fleoshcaita, terna, nu i se vedea cozorocul. Era o sapca low profile care putea fi zburata de vant cand ti-era lumea mai draga. Cand faceai o declaratie de dragoste de exemplu. Era o sapca de serviciu, de uzina, de hala. Designerii care o mai modificau din cand in cand ca sa nu se demodeze (hi hi hi, halal) lucrau la Drumuri si Poduri.

Ceausescu de exemplu avea o sapca mai batoasa, mai de dictator. In culori mai vii, remember vizitele de lucru :).

Iliescu in schimb a adoptat o basca proletara originala. Din specia aceea care te facea sa crezi ca e de-al tau. Toti eram proletari atunci, orice am fi votat :).

Dar iata ca si dupa 16 ani de la revolutie inca ne mai luptam ca sapca baseballista americana sa dea jos basca leninista cu motz.

Pentru ca are cozoroc mare si incovoiat sa te apere de soare, pentru ca e colorata in nshpe mii de feluri, pentru ca se ajusteaza la ceafa indiferent cat de mare ti-au facut unii capu’ si pentru ca poti broda pe ea ce-ti trece prin minte.

Poftim. Q.e.d.

P.S. Pazea, ca venim!