Friendly Frog

lumeee, lumee! duminica trecuta am avut, n-am avut treaba, pe la cinci, cinci si ceva fix am cazut in dambovita (unii din echipa vor spune ca am sarit… ma rog, se poate dezbate pe aceasta tema). eroic. eroic din partea pilotului B., venerabilul care nu se teme de apa rece. dar in schimb il cam durea spatele a leneveala in fotoliu
sa mai spun ca broscuta nu s-a rupt la contactul cu apa nemiloasa ci dimpotriva s-a intors cu rotile in sus, prilejuindu-i pilotului o emotie la creier dar si o rasuflare usurata (prin raport de consecinta deci) la iesirea din apa (ar fi putut participa cu succes la un concurs de tancuri cu aripi).
in aceste momente de fericire neinteleasa, broscuta multumeste din adancul dambovitei urmatoarelor fiinte din afara echipei care au contribuit la caderea abrupta de pe trambulina: stefan (mester la taiat, insurubat, modificat proiect, dat idei si scule pe care inca nu le-am inapoiat), andrei (care printre altele - mesterit adica - s-a ocupat si de catering pentru echipa constructoare), alex si dan (supranumiti finii, care ne-au descurcat cu loc pentru vopsit si transport al masinariei, sarumana), claudia (premiu special pentru decupat si lipit) si mascota alex care s-a balacit si ne-a tinut de urat in timp ce noi ne speteam la invelitul aripilor.
iete poze de la:

dupa-montarea-finala-a-broastei.JPG
trei-cincimi-de-la-friendly-frog-in-noapte.JPG
masinuta-pictata-de-redbull.JPG
da-fata-uite-asa-un-ochi-mare-avea.JPG
pilotul-intr-o-incercare-de-floare-la-ureche.JPG
ca-la-balci.JPG
cinci-doamne.JPG
unde-s-isi-prinde-nasul.JPG
in-carnetel-langa-porcusori.JPG
s-cu-cinci-manutze.JPG
frogul-zburator-si-prietenos.JPG
broscuta-se-lasa-impinsa.JPG
mascota-curioasa.JPG
taticul-mascotei-complet-echipat.JPG
intrus.JPG
cel-mai-mare-succes-l-am-avut-la-copii.JPG
friendly-frog-echipat-si-gata-de-saritura.JPG

si poftim si filmuletzul cu extaziantul pleosc:

anunt umanitar: cine doreste si ar si pofti in acelasi timp sau daca are posibilitatea si mizericordia de a urmari cateva momente in aer liber, ce spuneam? aha, bai si se pornise o ploaie de m-a facut ciuciulete cat ai clipi din palme.
ba nu, adica ba da, duminica, adica duminica asta de pe saishpe sectembrie, orele unshpe, noi vom fi la expus cu broasca in targu’ de la flugtag. o ducem acolo ca sa o facem de ras dupa care de pe la doo, doo si ceva fix, o sa o aruncam in dambovita dupa ce in prealabil il montam pe B. in ea, pe post de voluntar.
pana atunci, va facem un platouas de poveste cu poze care cum s-a intamplat si de ce.
poftiti (clicaniti pe poze ca sa cititi si dealogurile):

cu uimire in glas, constat ca lumea s-a mobilizat si iata, a produs ceea ce se cheama jobsessive frog machine. ma uit si nu imi vine sa cred. parca ieri era un morman de lemne pe jos.
iata cum iti descoperi cu neincredere talente ascunse, dosite de pe vremea copilariei cand construiai vaporase, avioane, masinute, casute si alte minunatii. nu ne-am schimbat prea mult de atunci.
poftiti de vedeti cum se ajunge back to innocense:

de la scheletul de lemn, la implementarea maretelor aripi cu carton mousse, foarte rezistent dar si usor in acelasi timp, pentru ca, dupa cum se observa, M. poate cara o aripa cu doar doua maini ale sale. observati aportul scotch tape-ului, desigur o descoperire aeronautico-inginereasca epocala.

intre doua nu te ploua dar se uda cartonul precum si un ciocan folosit indeobste la ciocanit degetele cui se nimerea sa fie indeajuns de neinspirat ca sa ajute la prinderea cartonului. cartonul, dupa cum a citit toata lumea in cartea de botanica de a cincea, este o vietate incapatanata si iute de picior. de aceea pentru prinderea ei, sunt necesare un ciocan si multe cuisoare mici-mici. din acelea pe care nu le poti tine cu doo degete, drept pentru care ghiciti ce lovea ciocanul mai intai.

grup reprezentand febra musculara in cea mai pura forma a ei. si din nou M. de data asta chiar muncind, decupand frunze la caini. final previzibil, M. indragostita de propria opera. ce sa mai, o adevarata pygmalioana.
p.s. daca plecati vreodata la drum si la un moment dat va vine ideea sa construiti un avion, nu uitati acasa super glue-ul si banda dublu adeziva. veti economisi o groaza de injuraturi. (desigur la momentul respectiv va fi tardiv, de vreme ce habar nu aveti acasa ce idei va pot veni pe drum, ha, ha).

we’re famous! :))
mai ce sa vezi, sambata, pe o ploaie mocaneasco-torentiala a venit presa la noi la factory si ne-a facut articolash frumos.

si ploua asa frumooos pe aerobroasca noastra… si stateam toooti cu domnisoara si domnul de la ziar sub streasina vorbind despre broscuta noastra si despre tricouri si despre pleosc in apa…

si apoi a venit mascota noastra, magnificul alex, extaziat, si a tras un concert pe cinste de oracaieli. pesemne vroia sa zburde dezbracat prin averse.
si apoi am plecat acasa caci unii amfibieni nu suporta, auzi tu domnule, apa de ploaie. rece.

heeeei, cine ar fi crezut? intr-un final am reusit. ce redbull! ce flugtag! ce loazir! dam gauri, infiletam, lipim si modificam putin proiectul pe ici pe colo :D. cadrul si scheletul aripilor sunt deja gata.
mai jos, noi suntem, intr-o succesiune de evenimente (vorba celor de la national giografic cu dezastre in aer) incercand sa punem cap la cap cateva bucati de lemn:

episodu unu: soricioaica, varu si mascota

episodu doi: forma incepe sa prinda putina forma. lipseste continutul. alex mascota se distreaza de minune pe seama fraierilor astia care ii fac lui carucior

episodu trei: M este foarte fericita sa testeze tha body. poa’ sa zboareeee…

episodu patru: toata lumea ia loc in cockpit. dupa care, lumea adica, trebuie scoasa cu grija din cauze de intepeneala. S. fratele ajutator anunta ferm convins: “e simplu, bagi o vasla pe sub ea si aluneca singura”. in prima poza, un ozn mic incercand sa isi ia zborul de pe ozn-u’ mama.

episodu cinci: diverse naturi moarte cu aripi si fara. in care, la final, un personagiu se intreaba: Ba, care dracu-i capatul?

imediat ce am vazut ceea ce au facut prietenii nostrii de la metropotam, ne-am ambitionat si dupa un brainstorming care s-a lasat cu doborari de recorduri si de copaci, am luat o decizie: sa mai cumparam 2 (doua) autoinfiletante si un pachetel de batiste de hartie, tin sa adaug, de unica folosinta.
extaziati de noul avant pe care l-au luat lucrurile, ne-am dus toti in cismigiu sa bem cate o bere, caci, iata, este cald si poate trece cineva pe drum sa ne construiasca si noua oratania numita jobsessive frog machine. care masinarie ar trebui sa sara de pe pod, direct in dambovita, pe 16 septembrie. dupa ultimele calcule statistice, probabilistice si folosind putin din teoria haosului a rezultat ca in acea faimoasa data vom avea cel putin o aripa si doua bete de schi. noroc ca soferul pentru aeroplan e asigurat. totul e sa nu fie nevoit sa sara cu mana goala la mansa unei frumoase perechi de pantofi.
in fine, in acest uichend vom infileta primul infiletant si vom lipi primul lipici.
intre timp delectati-va cu ceea ce va fi coloana sonora a show-ului nostru de prezentare de dinaintea marelui pas in gol.
voala:

p.s. daca va plictisiti, mai dati-ne un vot la nenii de la redbull.

mucava. haha. muhaha. cuvantul zilei. mucava. carton duplex. carton mousse ca un fel de sandwich mai subtire. sipci de brad. placaj de 0.4 mm. pal. 330 de cm sau chiar 400. caci lucram la scara mare. niste autoinfiletante. lipici. autocolant. privire lunga si neincrezatoare aruncata mormanului de lemnaraie. cuvantul de ordine e auto. oare cand se va inventa ceva care se autoconstruieste? cu telecomanda desigur.

atelierul arata exact ca la airbus. aseptic, aspirat, combinezonat, silentiozat (cu siguranta vor fii unii care vor vrea sa asculte mozart in timp ce mesteresc cu bisturiul), sintetizat, virtualizat si cu acces restrictionat.

saptamana viitoare ne apucam de masurat si apoi de taiat, imbinat, lipit si ce s-o mai ivi. supermach 4 o sa iasa de mi-e teama ca n-o sa apuce publicul calator sa il vada la fata.
axioma: cu cat un corp este scufundat intr-un lichid cu mai mult impuls initial, cu atat el tinde sa se desfaca in mai multe bucati decat cele din care a fost construit
corolar: cu cat un corp este mai greu cu atat te chinui mai mult sa il impingi in apa. unde devine mai usor. dupa facultati.
dupa cum vedeti we have it all figured out.

cand iti vine pe palarie sa iti faci o orice zburatoare cu care sa te duci sa te dai in apa la flugtag, conteaza foarte mult daca ai experienta. ca in orice giob. daca nu ai, te poti trezi intr-o buna dimineata cu o puternica death wish ca sa mergi la temutul, ba nu, vestitul bricostore in care sa cauti bucatele din ceea ce ar putea fi intr-o zi (saispe septembrie) unul din butucii cu pilot care se azvarle in dambovita.
in principiu, de vreme ce deja ai dorinta cu pricina, te manifesti in directia celui mai apropiat bricostore. ha, ha. naspa zi. acolo: sipci de nush cat aveti? n’avem. dar pfl de nush cat pe nush cat aveti? n’avem. bine, da’ placaj din asta (si-i arat) aveti? nush… zice deja cu o mutra acrita. du-te la raionu’ ala d’acolo. il vezi? il vad. ma duc. nada.
lasa, ma, ca ma duc io in practicar. ii amenint din priviri si ies. noroc cu finu’ ca era cu masina ca altfel ratebeu’ m-ar fi desfiintat. ma duc deci, in practiker, cu inima usoara. am gasit sipci, am gasit pexal (stiu, ce dracu cauta pexalu’ la jobsessive frog machine? stati linistiti, ca nu se vede. romanu’ e inventiv. mai ceva ca mcguyver ala care facea din… bici) am gasit pal in loc de pfl. nu-i nimic, stai sa-l taiem. n-are cine sa-l taie, dam prin statie. se aude ca vine. se mai aude o data. dupa o juma’ de ora apare. intre timp eu m-am jucat cu niste autoinfiletante.
pe scurt, adicatelea pentru cei care vor sa citeasca doar rezumatul (too late, ha?), jobsessive frog machinu’ nostru are ceva schelet la activ si bucati de aripi, stranse toate sub forma de gramajoara organizata din material lemnos.
daca, dupa incercari repetate, tot bicicleta iese, nu-i nimic. ii dam foc.

Va dezvaluim, in premiera, primele imagini cu broscuta prietenoasa si zburatoare. Imagini primite de la colegul, prietenul dar mai ales taticul friendly frogului, Mr. Richard. Carele s-a dat peste cap si i-a pus si aaaripi. Observati, va rugam:
putin indecenta:
foarte decenta

Geniul constructoricesc nu are limite si se va materializa intr-un big splash in apele cristaline ale raului (he, he) care ne curge prin capitala. Diferenta… repet, diferenta fata de alti concurenti este ca dupa zbor, broscuta noastra va ajunge in elementul ei natural.
Ceea ce ne ingrijoreaza putin este ca pilotul, capitanul nostru, a luat ceva lectii de pilotaj doar in Cheile Rasnoavei, cu capul in jos, in timp ce practica un sport putin ravnit de oameni cu picioarele pe pamant si, cred, cu atat mai putin ravnit de broscute: bunjee jumping.

Dar ce zic eu aici? Avem o broscuta curajoasa care nu tremura in fata adrenalinei chiar daca pilotul s-ar potrivi mai degraba intr-un F16.

Si melcul… tzushti!

Mai nimic nu se schimba, totul se pastreaza… Cum nu se poate mai fals… haha. Iata-ne, suntem pe locul patru dupa vorba, dupa port la Redbull Flugtag cu proiectul nostru si al lui Richard. With a little help from our friends… si avem destui caci suntem friendly. Asta nu inseamna ca nu mai asteptam voturi… votati, votati… ceva-ceva tot o sa se transforme .

Si cum de primele suruburi am facut deja rost, inseamna, nu-i asa, ca suntem deja cu un picior in… aer. Deasupra Dambovitei. Unde o sa va asteptam si pe voi sa veniti sa ne vedeti la apa… pardon, zburand.

Voila deci, ca, zicala “cand o zbura porcul”, nu a fost niciodata mai aproape de a fi desfiintata decat in zilele noastre in care cel putin broasca va decola avand la carma un Fluture. Hi, hi…

Toate bune, va uram!

A innebunit lumea animalelor… de la incalzirea globala, desigur!