dupa cum probabil ati aflat de la S, am schimbat headerul. in caz ca nu l-ati vazut :). fotografia pe care a lucrat S ne-a fost donata de alexina, cum ar veni, fina noastra, care in timpul liber se mai distreaza si asa. multumim!
astazi: ion iliescu si sorin oprescu. ion iliescu se duce la news fm. isi face mendrele. o ora. vorbeste discutii politice cu realizatoarea. la sfarsit, femeia, hotarata, preia conducerea si il invita pe babalac la dans. totul se da pe antena trei. ca trebuiau si imagini ca la radio nu se vede dansu. iliescu zambeste. zambesc si eu. n-ai ce face, scena este de o dulcegarie induiosatoare. ilievici termina triumfator cum ca pe vremuri el si nevasta-sa erau cunoscuti ca buni dansatori.
oprescu da sa candideze la decania facultatii de medicina. hopa, mai e si altii la rand. pac dosarul, pac scrisorica. oprescu renunta sa mai candideze. pac emisiunica la realitatea ca sa vorbeasca de sistemul medical romanesc.
e bune televiziunile astea. ca persoana publica care (ahhhh) umbla dupa demnitaturi si deci voturi, nu sti niciodata cand iti trebuie o spalatura in ochii citizenilor.
Hai ca imi iau inima-n dinti dupa ce am stat si m-am uitat 10 minute la pagina goala despre care credeam pana mai acum 2 minute ca asa va ramane. A trecut ceva vreme de cand am fost ultima oara pe-aici si frogu imediat m-a pedepsit. Desi era acelasi pe care il stiam, astazi parea ca trece printr-o mica depresie. M-a facut sa ma simt prost ca nu am mai fost pe la el, si dupa ce am facut login si am vazut un “howdy, S” in dreapta sus, m-a recucerit. Asa ca am decis sa iau in considerare propunerea lui M. si sa il scoatem din depresie. Ne punem de acord ca tre sa ii punem o poza la header pe prima pagina ca cea actuala incepuse sa devina “naspa”.
Primesc pe mail 2 poze de la M. in care observ niste struguri. Nici macar nu erau facuti! Nu fac legatura asa ca:
S: Care e legatura?
M: Pai nu tre sa fie neaparat o legatura, vezi tu…strugurii sunt…
S: Okok ma apuc de ele
Aleg una dintre poze, fac diverse misculatii prin dansa si scot 4 variante, mai mult sau mai putin apreciate de catre M. Hua!! Trimit mail la M, B si C, si cum era si normal, nu ne punem de acord, asa ca fac alta pe cont propriu. In timpul acesta, strugurii sunt abandonati si mi se serveste o frunza, o iau si pe asta la puricat, ii trag niste dungi and…voila.
N-om fi noi vulpi dar chiar erau acri…:)
mai tineti minte betia cuvintelor a lui nenea titu maiorescu…? hehe… zilele bune din liceu 
ia uite ce-am redescoperit de la stiri:
afara sunt niste nori roz.
a se consuma numai cu acest mosulica:
de ce invata studentii la facultatile de comunicare si jurnalism despre obiectivitatea presei? se bate moneda patru ani de zile. se modeleaza caractere si se imprima scheme mentale asa cum se pirograveaza pe lemn. adolescentul abia iesit din liceu, cu ganduri mari, se arunca si invata niste lucruri care fie nu-i trebuie, fie ii dauneaza. oricum deziluzia face parte din viata fiecaruia ca sa mai fie nevoie sa te forteze cineva sa te deziluzionezi in plus.
mie, la o vreme imi placea cum isi facea realitatea emisiunile. intrebari pertinente, deschise, care incercau sa acopere intreg subiectul si chiar sa descopere ceea ce era ascuns. imi placea si de turcescu, in ciuda stilului un pic prea ratingist. imi placeau aproape toti, fara sa discut aici de alegerea subiectelor, pentru ca la inceput, reuseau sa pastreze toti un aer profesionalist. se straduiau sa fie impartiali. aratau a cnn-isti, chiar daca nici ei nu sunt usa de biserica.
de la un moment insa, ilustrat de mirobolantul caz orban, cineva a asmutit cainele de paza al societatii. si acesta continua sa latre prin gard, aratandu-si coltii. desi nu imi place de orban, felul in care turcescu era atat de indarjit mi s-a parut deplasat. si pe modelul lui am vazut incercari mai proaste cam pe la toate talk-show-rile lor. si mi se pare ca s-au si prostit la intrebari. de ce un jurnalist ca stelian tanase pune intrebari in care sugereaza si un raspuns? de ce 70% din intrebarile din shouri sunt “cum comentati?” de ce anchetele in direct, ca de exemplu cea despre averile parlamentarilor, se fac fara prea multe investigatii, doar pe baza unor supozitii usor demontabile de catre alesii nostri?
paine si circ, nu? ha, ha
stiu ca o sa sariti pe mine dupa ce cititi urmatoarea fraza, dar…zau ca nu e chiar asa nashpa sa mergi la andreea marin daca visul tau e doar sa o intalnesti pe corina chiriac sau pe george mihaita. nu e intrare cu bocancii in sufletul omului, asa cum se intampla de obicei la ea in emisiune. problema e ca emisiunea nu va fi doar despre acest eveniment, asa ca va trebui sa le suporti si pe celelalte. totusi, pe aceasta cale vreau sa afle niste posibili “complici, nu-i asa?” doua mici dorinte (chiar daca pentru asta va trebui sa plangem in direct la “surprize, surprize” suntem dispuse la sacrificii): ana vrea sa vada din nou “Sandy Belle” iar eu “Timon si Pumbaa” (varinata pentru televiziune, dublata foarte misto de actori romani). nici nu cerem prea mult, asa-i?
so, daca are cineva vreo pila la TVR si ne poate ajuta si pe noi (am aflat ca e mai plauzibil sa se redifuzeze niste desene animate decat sa iasa vreun DVD din TVR ), va vom ramane vesnic recunoscatoare si va asteptam la urmatoarea noastra emisiune cu si mai multe surprize, surprize.
dintre toate lucrurile din lume, cel mai bine cred ca este sa fii mascota. unii ii zic simbol. de pus in brelocuri. pe vederi si in tepuse prin piete. ma rog, e o chestie de relativitate. totusi sa fii mascota da cel mai bine. bani de la buget, chiraiala toata ziua, subiect de talk show-uri indracite pe la cele televiziuni. ba daca, tu ca mascota, fie leu, fie acvila, fie porumbel alb, fie gargarita, mai faci vreun accident cu masina pe la victoriei dupa care dispari in papusoi, ai mari sanse de nemurire.
nu-i vorba, un oras fara de mascota este ca si cum nu exista. dupa ani si ani, s-a trezit in sfarsit o directie care se ocupa de turismul bucurestilor, ca ne trebuie un simbol. uau. si un circuit turistic. uau. bravos natiune. halal. dar de unde leu? e bucurestiul regele capitalelor? de unde porumbel alb? e bucurestiul orasul pacii? pai sa nu te bufneaca rasul pe nas? ai grija sa ti-l sufli inainte ca sa eviti momente penibile. ce simbol e ala care nu are nici o legatura facubila cu orasul? stiu. la noi intai se alege logo-ul si pe urma se fac legaturile. imi si imaginez brainstormingul din biroul lor: “eu zic sa ne gandim la niste animale…” aplauze minute’n sir. “si apoi ii lasam pe conlocuitori sa aleaga unul dintre ele”. minunat.
apoi daca e asa, ce-ar fi sa ne alegem noi ca simbol al bucurestilor, un copac infrunzit?
pentru ca n-are. si pentru ca poate, in vreo 10 ani, o sa devina cel mai impadurit oras al oioropei.
nici nu imi mai aduc aminte cand a fost ultima oara cand am avut rabdarea si linistea sa las o lacusta sa se plimbe pe mana mea, sa astept sa-i exploreze toate planurile si sa o ia de la capat dupa ce intorceam palma spre pamant. sau o buburuza, cu piciorusele ei mici-mici, alergand iute-iute sa ajunga cat mai sus ca sa isi ia zborul. sau sa stau pe malul unei garle juma` de ceas, uitandu-ma pur si simplu cum trece apa peste pietre. sa ma asez in miristea proaspat cosita si sa ascult ganganiile sporovaind. sa rad uitandu-ma cum alearga un pui de curca zanatic dupa un fluture sau un caine tzacanit latrand la albina care bazaie prin vreo floare.
fiind noi in drum spre aeroport (tu zi eirport) numa ce ne oprim la un semafor la universitate zicand de bine si frumos despre un z3 proptit din frane nitzelus mai in fata. si cum la semafor stateam ce stateam, ce ne trezim, auzi, ca face domnu din micutzul bolid si anume ca se da jos din masina. noi incepem sa zbieram: ia uite la el, meseriashu, se da mare la stop. si ca se da jos la stop nu e nimica, ca se intinde de sale mai sa se rupa iarasi nu e nimica, da cand i-am vazut fata schimonosita de durere de spate, mai-mai sa dea in plans, A, un nene din tribul lui M, nu s-a mai putut abtine si i-a zis flushturatic de dupa siguranta geamului inchis: pai bine nene, te pune dracu sa te cocosezi in z3 in loc sa iti iei o masina ca lumea? la care io sar sa-l apar: lasa-l ma saracu c-o fi venind de departe, tocmai din berceni. s-a facut verde. semaforu, nu omu. omu in schimb, indurerat vizibil, s-a poticnit inapoi in trotineta lui. am plecat si de atunci n-am mai auzit nimica-nimicuta de el. acuma ma mustra constiinta ca are bunica-mea o perna electrica pe care nu o mai foloseste ca incepuse sa o curenteze rau.