Friendly Frog

na, ca dupa marele post de ieri, de ushuiala a conducatorilor nostri dragi, se dovedeste ca omul este mai mult decat o trestie ganditoare, este chiar un ghem de contradictii. asa cum spunea nemuritorul… gambetta.
azi nu m-am putut abtine sa nu fiu sperantios. nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca better days are coming. in ciuda faptului ca sunt multe porcine prin parlament, guvern si alte institutii care iau decizii pentru noi. sau pentru ei. ma rog.
better days. fiecare cadem in astfel de zile… totul merge bine de dimineata, racoare, lumina cruda, oameni veseli pe strada, mai putin dangerous driving pe sosea. fotoshopu’ se descalceste incet-incet. oamenii raspund la telefon. ti se spune buna ziua pe scara. culmea: raspunzi. cutia de scrisori abia montata e la locul ei. un pic de relaxare si iti spui ca it can’t get better than this. tocmai asta e: cand iti merge rau, spui intotdeauna ca vor veni si zile mai bune. cand iti merge bine, nu te mai gandesti. gresit.
uite ca economia duduie. hi, hi, hi. am intrat in nato si in ue. politicii nostri o ard inainte cum stiu.
si ma gandesc ca it’s ok. numai saracu tariceanu cica nu face audienta ca nu stie sa-l foloseasca pe “pe care”. conform analizei prutiene.
so what. taricene. it’s gonna get better. chiar daca se lasa cu motiune.
life is good!

stai ce stai si la un moment dat, oricat de mult nu ii place lui M. subiectul, iti mai pica telecomanda si pe cate un discurs de parlamentar, de presedinte hahait sau fost, de presedinte de partid in opozitie, de ministru, subsecretar de stat, secretar si mai stiu eu ce au ei pe acolo. de exemplu, iliescu chestionat de o domnita tanara si sprintara de la antene, vorbind larg, calm, despre cum iti ia fonctia mintile si cum lui nu i le-a luat. pruteanu, invitat saracu, (mi-era si mila) la o emisiune impreuna cu tantareanu care-si povestea turismele sexuale tailandeze. si ca sa nu uitam ce formare academico-culturala are el, moderatorul l-a intrebat care e ultima carte de dragoste pe care a citit-o. nu a mai citit o carte de dragoste de foarte mult timp pentru ca toate sunt la fel de siropoase si deh, el e un intelectual fin care citeste carti de specialitate:P. trebuie sa recunosc insa ca pruteanu tot apare pe la tv in ultima vreme. i s-a facut de cantat. oricum intr-o alta mica emisiune de la antene se lupta cu moderatorul si cu un alt invitat sa demonstreze ca romania se duce la vale. incerca sa-i demonstreze asta lui daniel buzdugan carele s-a ingrasat. ha!
azi dimineata, un mircea geoana pleostit (o fi fost de la praful de pe ecranul televizorului) tot fluturand motiunea de cenzura caci nu se mai poate. de ce o fi el asa trist si responsabil? oare face exercitii in fata oglinzii?
base isi reviziueste brevetul de mariner, probabil ca sa mai traga un fum-doua in veceul de la cotroceni fara sa-l prinda sepepeu’. insusi cozmin gusa, intr-o conferinta de presa (daca ii pot spune asa) pentru europarlamentare. era singur saracu, acolo cu toate “hienele” astea de jurnalisti. sa ne rugam sa nu ii voteze lumea ca pleaca dracului la parlament la ioropa cu tot cu lavinia lui si pe urma cad, saracii, in uitare publica de nu-si mai aduce nici dracu aminte de ei.
cine sunt oamenii astia si multi altii din jurul lor pe care chiar nu are nici un rost sa ii mai mentionez tocmai aici? si mai ales ce vor? n-au si ei o casa, doua, trei, o pensiune sau vreun hotel la munte, vreo 16 biznisuri de caciula ca sa le ocupe timpul si sa nu mai vina pe ecranul tv-ului meu plin de praf?
ushhhh de aicea, mai! la cotet!

imediat ce am vazut ceea ce au facut prietenii nostrii de la metropotam, ne-am ambitionat si dupa un brainstorming care s-a lasat cu doborari de recorduri si de copaci, am luat o decizie: sa mai cumparam 2 (doua) autoinfiletante si un pachetel de batiste de hartie, tin sa adaug, de unica folosinta.
extaziati de noul avant pe care l-au luat lucrurile, ne-am dus toti in cismigiu sa bem cate o bere, caci, iata, este cald si poate trece cineva pe drum sa ne construiasca si noua oratania numita jobsessive frog machine. care masinarie ar trebui sa sara de pe pod, direct in dambovita, pe 16 septembrie. dupa ultimele calcule statistice, probabilistice si folosind putin din teoria haosului a rezultat ca in acea faimoasa data vom avea cel putin o aripa si doua bete de schi. noroc ca soferul pentru aeroplan e asigurat. totul e sa nu fie nevoit sa sara cu mana goala la mansa unei frumoase perechi de pantofi.
in fine, in acest uichend vom infileta primul infiletant si vom lipi primul lipici.
intre timp delectati-va cu ceea ce va fi coloana sonora a show-ului nostru de prezentare de dinaintea marelui pas in gol.
voala:

p.s. daca va plictisiti, mai dati-ne un vot la nenii de la redbull.

iarba proaspata si grasa (nu ca la miazazi si rasarit de carpati), gaze, muste, lacuste, mures tulbure, brazi de 30 de metri, vant rece, apa cristalina, furnici, paienjeni, alunis, zmeuris, nici un urs.
somn furat pe apucate pe o paturica intre brazii de mai sus. din cand in cand cate un aro obosit. o caruta cu cai. nimeni si nimic nu se grabeste. doua ore nici tipenie de om. singur cu gandurile tale. fosnete. ciripituri, tipete. o fi urs? nope, nici urma. stai dracului linistit pe patura. nu te mai foi atat si enjoy.
dar cum? nu mai esti obisnuit. trebuie sa te uiti la ceas din 30 in 30 de minute. parca s-a oprit. unde sunt claxoanele, injuraturile, deadlinurile?
acolo nu exista. acolo trec nori agale. cate un gandac poate. apa cura’ncetinel. omu-i una cu natura. ma rog, mai are si dolce la geam. ce sa-i faci.
dar cica unii nu rezista mult. trebuie sa se intoarca in the city. sa se intoxice din nou. la contopirea cu natura e plictiseala mare. de aia esueaza mereu in ultima vreme.
s-a intamplat prin stanceni, pe mures. merita vazut.

vai, dar cum coboara toamna deja peste cetatea noastra. prin praf si zabuseala. se apropie transpirand dinspre basarabia, trece ca gandul pe langa stadionul national si se propteste oftand in fiecare din copacii de pe baba novac. se cheama miopie. si cred ca are si ceva probleme cu atentia distributiva. se odihneste putin nedumerita in iarba galbejita din intersectia cu mihai bravu si apoi o ia in sus vitejeste spre muncii, ca la ea acasa. face stanga innebunita, pe calarasilor fara sa semnalizeze. se arunca inainte si se tine de un tramvai ca un copilas inconstient. dupa care se sterge putin la ochi cu o batista mare, brodata cu “toate pasarile pe limba ei piere” (pe limba cui?). da buzna in ditamai piata unirii si se invarte putin in cerc pana vede fantanile si copacii. marcheaza teritoriul si, linistita, o ia agale pe dambovita in sus si ramane in cumpana la pod, la schitu magureanu. se uita urat la casa poporului, dupa care simte miros de frunza verde si se infige direct in cismigiu. pana vine iarna (daca mai vine, ca in ultima vreme stramba din nas), n-o mai da nici dracu afara de acolo. sa vezi ce frunzaraie o sa faca pe jos, in fata la primarie.

mucava. haha. muhaha. cuvantul zilei. mucava. carton duplex. carton mousse ca un fel de sandwich mai subtire. sipci de brad. placaj de 0.4 mm. pal. 330 de cm sau chiar 400. caci lucram la scara mare. niste autoinfiletante. lipici. autocolant. privire lunga si neincrezatoare aruncata mormanului de lemnaraie. cuvantul de ordine e auto. oare cand se va inventa ceva care se autoconstruieste? cu telecomanda desigur.

atelierul arata exact ca la airbus. aseptic, aspirat, combinezonat, silentiozat (cu siguranta vor fii unii care vor vrea sa asculte mozart in timp ce mesteresc cu bisturiul), sintetizat, virtualizat si cu acces restrictionat.

saptamana viitoare ne apucam de masurat si apoi de taiat, imbinat, lipit si ce s-o mai ivi. supermach 4 o sa iasa de mi-e teama ca n-o sa apuce publicul calator sa il vada la fata.
axioma: cu cat un corp este scufundat intr-un lichid cu mai mult impuls initial, cu atat el tinde sa se desfaca in mai multe bucati decat cele din care a fost construit
corolar: cu cat un corp este mai greu cu atat te chinui mai mult sa il impingi in apa. unde devine mai usor. dupa facultati.
dupa cum vedeti we have it all figured out.

so, avand in vedere ca desi e vara si in nod normal vara scadem in greutate, o parte din friendly frog si-a luat inima in dinti acum o saptamana si s-a apucat de aerobic ca nu se mai putea. ehe, nu stiti voi cat timp i-a luat pana s-a urnit…inca de prin martie facea selectii de sali, de ore, de partenere de suferinta. anyway, important e sa faci un plan strong inainte (totusi ai grija sa nu iti ia un an pana sa ajungi efectiv intr-o sala). adica sa mai convingi pe cineva sa mergeti impreuna, altfel sigur te culci pe o ureche…ca sunt prea obosita, ca e prea cald afara, ca mai bine ies la o terasa, ca mai bine stau acasa si vad un film…da, toate aceste motive sunt in stare sa te tina departe de o sala unde e mai multa munca si transpiratie decat distractie. uff, greu, greu.
cu mandrie va marturisesc ca pana acum am fost de 3 ori…si ma mai duc. in prima sedinta eu si prietena mea de suferinta aratam ca niste draci rosii, ne ieseau flacari pe nari ca la balauri si curgeau apele pe noi de ziceai ca suntem la maraton, nu alta. dar nu ne-am lasat…e adevarat ca am cazut late pe saltele cand profa de aerobic a inceput sa faca abdomene…dar noi ne consolam cu ideea ca performanta de a face mai mult de 5 abdomene se obtine in timp iar noi avem inca timp…:)
bine, e adevarat ca la un moment dat ne-am zis gafaind de oboseala ca “oricum, nici nu suntem asa grase, ce ne trebuie noua aerobic?” dar ne-a trecut repede ideea asta, mai ales ca o facem in primul rand pentru sanatate si apoi pentru a mai da jos din colacei:P
he, he, va tin la curent, e greu dar sper sa ne prindem in ritmul acesta…a lui mika….relax, take it easy….

cand iti vine pe palarie sa iti faci o orice zburatoare cu care sa te duci sa te dai in apa la flugtag, conteaza foarte mult daca ai experienta. ca in orice giob. daca nu ai, te poti trezi intr-o buna dimineata cu o puternica death wish ca sa mergi la temutul, ba nu, vestitul bricostore in care sa cauti bucatele din ceea ce ar putea fi intr-o zi (saispe septembrie) unul din butucii cu pilot care se azvarle in dambovita.
in principiu, de vreme ce deja ai dorinta cu pricina, te manifesti in directia celui mai apropiat bricostore. ha, ha. naspa zi. acolo: sipci de nush cat aveti? n’avem. dar pfl de nush cat pe nush cat aveti? n’avem. bine, da’ placaj din asta (si-i arat) aveti? nush… zice deja cu o mutra acrita. du-te la raionu’ ala d’acolo. il vezi? il vad. ma duc. nada.
lasa, ma, ca ma duc io in practicar. ii amenint din priviri si ies. noroc cu finu’ ca era cu masina ca altfel ratebeu’ m-ar fi desfiintat. ma duc deci, in practiker, cu inima usoara. am gasit sipci, am gasit pexal (stiu, ce dracu cauta pexalu’ la jobsessive frog machine? stati linistiti, ca nu se vede. romanu’ e inventiv. mai ceva ca mcguyver ala care facea din… bici) am gasit pal in loc de pfl. nu-i nimic, stai sa-l taiem. n-are cine sa-l taie, dam prin statie. se aude ca vine. se mai aude o data. dupa o juma’ de ora apare. intre timp eu m-am jucat cu niste autoinfiletante.
pe scurt, adicatelea pentru cei care vor sa citeasca doar rezumatul (too late, ha?), jobsessive frog machinu’ nostru are ceva schelet la activ si bucati de aripi, stranse toate sub forma de gramajoara organizata din material lemnos.
daca, dupa incercari repetate, tot bicicleta iese, nu-i nimic. ii dam foc.

as vrea sa vad un film care sa ma surprinda total. sa ma surprinda nepregatit. sa imi dea peste cap un intreg sistem de sigurante, leni, amorteli bine puse la punct de-a lungul anilor de pregatire in capitalismul sovaj urmarind adormit aventuri holiudiene.
as vrea sa se faca un mare tam-tam despre film. mai intai sa se sopoteasca pe la colturi ca marele regizor Nustiucare lucreaza la o capodopera. toata lumea din media sa fie pusa in priza sa intrebe ce. dar sa nu se afle.
sa fie anuntata premiera cu doua luni inainte. premiera sa se inceapa in toate tarile in acelasi timp, in acelasi minut. sa fie un one time show ever.
sa existe mult obisnuitul trailer pe care sa-l sorb innebunit de pe yahoo sau cnn sau mai stiu eu ce alt portaloi. sa astept cu infrigurare povestea si sfarsitul nebunatic si naucitor ca in cartita.
sa ma duc in sala, dupa ce mi-am cumparat bilet cu o luna inainte. sa ma asez confortabil asteptand emotia. pac. genericul. sunetul care ca intotdeauna este prea tare si te ameteste la inceput. ma asez mai bine sa nu amortesc. eager. pupilele marite sa nu pierd nimic. incepe actiunea. eroul (un mare actor) se misca pe ici pe colo. se tese intriga. deja dupa 5 minute stii cam ce are de facut ca sa fie victorios. cam ce piedici o sa aiba de intalnit. cu cine o sa se imbarlige. iti si inchipui deja una doua scene de sex. doua-trei explozii, cateva vorbe ironice aruncate de marele erou. cand deodata. buf. dupa zece minute de rulare pe marele ecran, personajul principal, deja adoptat si impresionat pe materia cenusie, aluneca pe gresia din baie, se loveste la cap si moare. the end
poftim. gata. bzzt. asta-i tot. povestea n-a mai fost sa fie. go home.

p.s. bineinteles ca daca ar fi sa se intample vreodata asa ceva, nu m-ar mai impresiona. acuma stiu. va trebui sa fie altceva.

vine o vreme in timpul saptamanii, imediat dupa ce ai coborat de pe cocoasa lui miercuri, in care parca ai sta sa tragi linie dar n-ai cu ce. te uiti luuung inapoi. oftezi. te tarasti prin birou ca un melc deziluzionat cu ochii pleostiti. maine parca ar fi vineri. si incepi cu greu ziua de joi. nu ziarul. ziua.
cald. fara chef. nimic nu se leaga cu ce ai facut marti de exemplu. care marti, fusese o zi zglobie si plina de fericiri momentale. parca ai privi bleg numai la stirile de la ora 5. dupa care sa dai pe acasatv repede, sa nu pierzi efectul. ca sunt din acelasi trust. totul are gust de argila si nu te mai salveaza nimic in afara faptului ca maine o sa fii ca o furnicutza gata sa intre in uichend. sau ca o albinuta. ma rog, poate ca un catelush cu chef de joaca. ca sa nu exagerez totusi, vineri vei fi ca o oaie pascand topainda pe varful dealului. ba nu, vei fi chiar un bivol care se hotaraste in sfarsit sa raga dupa ce l-a calcat magarul ala pe copita acum trei ore.
de asta imi place mie joia. joita. jupitera. sunt innebunit dupa ea. astept cu infrigurare fiecare joi. ma face sa am termen de comparatie. altfel as fi fericit ca prostul tot timpul si nici macar nu as sti.

fara joi, e ca si cum ti-ar lipsi un dinte cariat