Friendly Frog

Lumea se intreba ieri (domnul R si domnul anti-l) unde e broscuta, respectiv grenuia, friendly frog-ul adica. Lipsea dom’le pur si simplu de pe tricou, de la datorie.
Ei bine… ne-am decis sa o aratam la fata din nou, cu cateva upgrade-uri prin bunavointa lui jobsessive (senchiu ). O sa facem ca michael jackson la fereastra cu copilul dar no worries, nici un animal nu va fi deteriorat in cursul acestei actiuni.
In curand friendly frog va fi ancorata si in realitatea plina de meandrele concretului prin brodare fara drept de apel.

Fara mai multe cuvinte, iat-o, starnindu-va la o noua parere.

Dupa cum am prromis, iata, defileaza prrima noastrra monstrra de tricou. Stilul anilorr 70, cu trrasaturi moderrne… hm.. un minunat bumbac 100%, tesut foarrte fin, culoarre burgundy, voala, aaa… cu gulerr intarrit carre isi mentine silueta chiarr si dupa spalarri rrepetate, biensiurr. Foarrte rracorreux… vine si se aseaza foarrte bine atat pe doamne si domnisoarre cat si pe domni. O culoare indrrazneata si puterrnica, plina de perrsonalitate… Aplauze, va rrog. Aveti aici si detalii in carre sa admirrati calitatea tesaturrii si a cusaturrilor. Alphonse…, Alphonse… stai jos, cherri, ca nu se vede la publicul cititorr. Asa… trre jantil, merrci.

avem sepci avem tricouri
pe masuri, mai mari, mai mici
mai avem si bibelouri
dar consider ca sunt kitsch J

broasca-i gata desenata
si, de nu e cu banat,
inspre site un desht arata
ca nu este terminat L

poze punem in fereastra
blogului pe mai tarziu,
sa-ti alegi cu buna voie
un tricou mai fistichiu

a, mai sunt ceva hainutze
de’mbracat pe bebelashi
ca sa dea din maini grasutze
si sa faca zece pasi

pam, pam. J

In uichend, tot friendly frogul a fost la nunta. Da, A si S s-au casatorit cu surle si trambite intr-un restaurant foarte central si s-a lasat cu felicitari, dans si muzica. Si cu porumbei albi, cu magicieni si cu un numar de karaoke la care a participat si M. In mod ciudat, participantii la manifestatie nu au parasit locul accidentului.

Deasemenea M. a fost foarte mirata sa afle ca lumea nu s-a strans acolo pentru ea, pentru E si pentru S, colegele ei de triet cu care a cantat shantajismul: “Ti-am dat un inel”. Totodata am avut ocazia, toti, sa admiram rochia verde in care a promis ca vine M., intr-o frumoasa forma roz (barbatii stiu foarte bine ca verdele este si el un fel de roz).

Totul s-a terminat cu happy end, dupa mai multe incercari de furt a miresei din dotare. Una peste alta sau, am putea plusa chiar, colac peste pupaza, a fost o noapte petrecuta bine de tot pana la rasaritul soarelui cand, culmea, s-au itzit zorile si ne-am carat acasa sa vedem cine a mai votat friendlyoshenia frogului nostru.

Casa de Piatra

vine un moment in viata fiecarei broaste in care i se dezvaluie adevarata infatisare. e om? e fiara? pai broasca nu e si ea tot om? ei bine sa vedem mai intai daca e print sau printesa.

prin urmare se (im)pune intrebarea: care broscuta este mai prietenoasa?

Poftim de argumentati:

sau

?

… si noi ne legam de anumite aspectre (hi, hi) ale vietii cotidiene si publice care sincer falfaie in aer. Si e spart de un roman din romania, dom’le, tocmai la Roma. Tandari l-a facut. Ca sa nu mai aiba dan brown dupa ce scrie.
Nu e de mirare ca imaginea romanilor in afara are de suferit.
Daca ar veni un strain la noi in tara sa ne sparga statuia lu’ mihai viteazu de la universitate?

Pasarica alba-n cioc,
Subtirica la mijloc,
Tragi cu pusca,
Nu ia foc,
Pasarica-i cu noroc.

Dupa cum se vede, pasarica a iesit cu bine din toata faza asta, chiar daca si-a cam varat ciocul dincolo de ceea ce ar trebui sa fie profesionalismul jurnalistic. Parerea mea e ca, daca le mitocain president basescu stia poezioara asta din copilarie, s-ar fi abtinut de la comentarii. Oricum tot ce-i val, ca valu’ trece/Hai sa dam cu apa rece!! C-asa-i la noi. :))

Ai fi crezut vreodata ca poti sa pierzi 85% din caldura ta corporala prin cap? Ei bine, zic unii ca asta ti se intampla in fiecare zi, in fiecare secunda. 85% din toata caldura pe care o pufaie corpul tau se duce pe apa sambetei prin cap. Are probabil ceva de a face cu creierul energofag pe de o parte dar ineficient pe de alta de vreme ce toti pierdem. Sau are de-a face cu faptul ca mai tot timpul ai ceva pe tine si nu neaparat pe cap. Hm…
Anyway, prima briza rece pe care a simtit-o primul om dotat cu inteligenta in loc de gheare a fost punctul de pornire intr-o lunga calatorie materiala si simbolica in acelasi timp. Caci primul lucru pe care l-a facut a fost sa isi puna ceva pe cap. Sa-si protejeze tartacuta pretioasa, sa nu faca scurt la primele conexiuni neuronice.
Si apoi ce a urmat… o nebunie… cu caciulili pa frunte, dacii de exemplu n-aveau bani de coifuri ca ii cheltuiau pe toti la crashma si cand plecau la batalie iarna isi trageau cate un fes pe cap. Cei mai rasariti desigur ca plebea nu avea voie. Autoritate si prestigiu. Modest in comparatie cu romanii. Lucrurile au evoluat apoi, turbane, tricoarnele care au devenit bicoarne si apoi jobene. Grupurile aveau o identitate, oamenii aveau apartenente. Ah… domnul cu joben… pardon, intrati desigur. Ba, tu ala cu fesu’ pleoshtit, da ma, tu… parcheaza si tu masina aia. Si sa nu uitam frumusetile purtate de popi, papi, regi si regine la diverse ceremonii (complet nepractice dar foarte impresionante). Asa ca rolul acoperamantului de cap a devenit din ce in ce mai simbolic (fara sa piarda insa si fonctia de protectie) pana cand oamenii s-au plictisit si au inceput sa faca o arta din tot acest taraboi. Astazi conteaza la imagine sa fii la moda. Azi o sapca schmechera de baseball, de exemplu, face toti banii. Mai ales ca iti sta si bine cu ea, te apara de soare (uneori si de ploaie) si e un insemn al rebeliunii tale fata de tot ce e aiurea in jur.

Ei bine, sapca ta va atrage atentia. Pentru ca sta pe cap (ma rog, cei mai multi acolo o poarta) si va face un duo cu cea mai expresiva parte a corpului tau (nu te gandi la maini, ca n-ai dreptate ): fata ta. Prin urmare sfatul nostru dezinteresat (hi, hi) este: Cine n-are sapca, sa-si cumpere. De la noi.

Ce vremuri frumoase erau pe cand eram la gradinita (acum vreo douazeci si ceva de ani, phiuuu, ce batran sunt) cand ma invata doamna, de fapt tovarasa educatoare, sa lucrez la gherghef. Nu prea aveau alte jucarii si venea ora de lucru manual si faceam covorase de 10 cm pe zece. Cu totii. Baieti si fete. Ehe… meseria e bratara de aur :).

Cine ar fi crezut ca voi ajunge vreodata sa lucrez intr-un domeniu asemanator? Si culmea, cu masinariile care exista in ziua de azi, ucenicia pe care am facut-o la gradinita e de ajuns :). Totul pe computer si apoi in masina de brodat care isi vede singura de treaba. Si ce treaba!

Sunt unul din cei care urasc sa mearga la cumparaturi :). Sunt unul din cei care ar vrea sa intre pe internet, sa comande si apoi sa-i vina acasa tricoul personalizat cu vaca zburand pe deasupra campiei verzi. Sunt unul care cauta din cand in cand un tricou dragutz, de calitate, care sa nu ma stranga la baza gatului sau sa mi se ridice peste buric cand ma tin de bara in autobuz (daca as fi fata, as renunta la ultima propozitie :)) ) si care sa ma ajute sa respir pe canicula.

Pana vom avea site-ul gata vom pune din cand in cand cate o poza din tricourile pe care deja le avem disponibile si care corespund criteriilor de mai sus. Daca mai apar si altele, criterii adica, cu atat mai bine. Cel putin deocamdata… I am happy: imi aleg tricoul, il pun la brodat si il port whenever I feel like green :)). Va urma…

… prin Bucuresti. Cautand spatii de birouri. Plimbari pe eminescu, aurel vlaicu, londra, washington, roma, stirbei, schitu magureanu etc. Bucurestiul este ascuns celor care petrec toata ziua intr-un birou. Bucurestiul are stofa. Imediat cum intri de pe calea dorobantilor pe brasilia treci intr-un alt Bucuresti. Pur si simplu. Ca intr-un basm. Din masina nu se vede nimic. Trebuie sa mergi pe jos si mai ales sa nu ai parte de un agent imobiliar prea vorbaret care sa iti strice kharma-ul (daca a dat dracu si ai intarziat 5 minute, s-a zis cu starea de basm). Pe urma o cotesti pe washington si te feresti de coroanele copacilor care atarna peste trotuar. Dupa ani de zile in care ai mers cu 331, 123, 21, 601, 336, 311 etc iti spui ca asa ceva, de fapt, nu exista.
Pe londra e o liniste de targulet de provincie, totul pare ca s-a oprit. Nimic din nebunia de peste doua strazi nu razbate in oaza. Bucurestiul are doi timpi. Din cand in cand face bine bine sa cobori din TGV si sa mergi cu personalul. Asta apropo de postul Andressei despre cultura organizationala. La noi… incepe cu codri verzi de brad :)))))).