Friendly Frog

Cum arata viata unui om corporatist: trezit 8 dimineata, dus, renuntat mic dejun, 40 de minute in trafic pana la birou, 4 ore care trec in 2 minute, pranz de 10 minute, inca sase sau chiar sapte ore care nu stii cand s-au dus, condus si gandit la problemele de la munca 30 de minute, cina bleaga cu ochii aproape inchisi, dus si somn. In fiecare zi la fel. Desigur, pentru unii reprezinta idealul. Munca, promovare, un stil de viata mai bun (pe care faci eforturi sa il experimentezi din lipsa de timp). Cariera cere sacrificii… Dar s-au ridicat voci de tineri care spun ca ei nu vor sa astepte pana la 50 de ani ca sa reduca viteza (downshifting). Ei vor ACUM o viata mai domoala. O viata pe care sa aiba timp sa o simta. Sa o pipaie si sa urle «Este» ca nenea Arghezi. Cum sa pipai viata ? Pai uite slow food. Pur si simplu mananca incet. Savureaza tot. Acorda-ti timp sa simti gustul mancarii.
In fapt, daca ne gandim bine, pentru romani este o reintoarcere la obiceiurile trecute in care masa era un eveniment important al zilei si trebuia sa dureze, la care trebuia sa se discute. Placerea bucatelor impletita cu placerea vorbelor si stropite cu mai mult sau mai putin ghinisor, dupa pofta fiecaruia, ca sa faca bine la digestie si la dispozitie.
Downshifting : poti munci mai putin pentru mai multa satisfactie si, spre stupefactia placut surprinsa a patronilor, chiar cu productivitate crescuta. E simplu. Omul munceste mai bine si mai atent atunci cand stie ca ceea ce face nu ii va sufoca viata.

Insa echilibrul e greu de gasit, iar la noi, deocamdata nu e nici macar cautat. La noi abia apare fiorul corporatist. Si ameteala aceea placuta care vine de la workoholism. Te simti pe val, te simti pe calea cea buna si chiui. O parte din cei care chiuie acum, vor dori sa isi bage viata intr-o viteza inferioara ba chiar sa traga pe dreapta si sa admire natura. Paradoxal este ca insesi corporatiile ii vor fi ajutat sa ajunga acolo. Oferindu-le posibilitatea financiara sa o faca si schimbandu-le indirect si involuntar mentalitatea din corporate in… free as a bird.

Poate nu stiati dar exista jocuri pe calculator in care tu esti un plici iar unii dintre the bad guys sunt niste viespi pe care tu trebuie sa le anihilezi. Funy, nu? Si mai ai posibilitatea sa fii si un cracan, ca deh, unele insecte (precum mustele si bondarii) sunt mai rezistente la plici-plici si trebuie omorate cu pietre! Adultere naibii ce sunt! Cum indraznesc sa tulbure linistea cereasca a unui plici sau a unui cracan? Si cand mai avansezi si castigi puncte treci la un nivel mult mai avansat si esti un spray, probabil cu insecticid. Asta da, evolutie, nu? Cred ca orice plici isi doreste sa ajunga un spray, nu? Cam tot asa cum cea mai mare dorinta a unui pui este sa ajunga in farfuria ta. Asta imi spun eu de fiecare data cand mananc pui ca sa nu ma sint o criminala ce sunt! Da’ lasa ca ajung eu si vegetariana intr-o zi…sau poate doar o leguma?

Dar sa nu ne abatem prea mult de la tema zilei, vorbeam de jocuri pe calculator (bine, nu ma refer la alea “mult mai avansate” in care tu te uiti la o imagine care nu se misca, faci niste distributii, cumperi, vinzi, apoi astepti 30 de minute in care nu apare nimic nou pe ecran, dar iti vine un raspuns ca ai castigat nu stiu ce planeta sau ca ai pierdut nu stiu cati soldati, bani – astea de care joaca fratimiu si cu cumnata-su:P ).

In altul, de exemplu tu esti o morsa care zboara si care trebuie sa manance niste bani galbeni ca sa acumuleze puncte dar si sa avanseze printre niste obstacole (unde s-o fi ducand nu stiu pen’ca nu am stat pana la sfarsitul jocului sa vaz cu ochii mei care era premiul, da’ daca sunteti curiosi ma-nteresez!) astfel incat sa nu moara. Ce mai tura-vura, morsa asta e multilateral dezvoltata: zboara, mananca bani galbeni (si nu i se apleaca), trage cu arma in dusmanii (astia nu am mai retinut care erau…), trage cu arma, ce mai, e mult mai tare decat pliciul sau cracanul, nu?

Anyway, intrebarea mea e cum ascund nenorocirea asta de calendar de pe monitor ca nu vrea nici cu clik de dreapta, n-are nici buton de hide si nici help sa ma ajute si pe mine careva care a facut ca eu sa am linux si nu windows pe calculator. Heeeeeelp!

Am aflat: dai click pe calendar si apoi apesi escape. It is that simple!

Au facut mult vuiet si chiar scandal la americani si la canadieni. Sunt niste reclame haite in sensul ca ceea ce iti atrage atentia prima oara’ntaiasi data sunt angelii radiosi care pozeaza aproape pornografic. Evident ca poarta tricouri si ciorapi si shorti de la american apparel. Dar in cazul modelelor de sex feminin mai mult descopera decat acopera. Unele fotografii sunt facute chiar de catre intaiul descalecator al companiei care e adeptul unei atmosfere libere la locul de munca. Un loc in care te poti trezi la orice ora din zi, sau din noapte pentru turele mai grele… cu cineva care iti propune o partida de sex. Mai mult decat atat… reclamele de pe site sunt afisate pe mari banere de-a lungul strazilor, autostrazilor etc. astfel incat sa suceasca si eventual sa rupa intr-un final fericit gaturile frustrant guracasca ale diversilor soferi masculi. Si mai evident este ca s-au ridicat multi din praful amortelii (americanii traditionali sunt in primul rand cetateni placati cu puritanism) sa urle si sa zgarie ca reclamele sunt obscene si ca tulbura spatiul public, care spatiu public, ca mai toatele, este foarte rusinos. Dar « batranul » Dov Charney (adicatelea tatucu’ lor) are niste asi in maneca, caci nu degeaba este el nascut si crescut in partea de nord a americilor. Unu: e ca fetele care pozeaza sunt de toate natiile si culorile ca sa nu discrimineze si doi: face mare tam-tam pe faptul ca el produce in america, dandu-le astfel de lucru americanilor care la momentul de fata sunt foarte ofuscati si ingrijorati de ceea ce marile companii numesc outsourcing. Ba mai mult decat atat se lauda cu ce beneficii ii acopera el pe angajatii proprii. Prin urmare mesajul sau este : « N’aveti decat sa va uitati urat la mine si sa strigati dar imi veti cumpara hainele asa pervers si libidinos cum sunt caci iata… sunt patriot. » Si daca ii dai americanului cu patriotismul in nas, imediat duce mana la inima si incepe sa cante chestia aia cu « grace ». Ceea ce in definitiv nu e un lucru rau. Face bine la consumism.

P.S. Sa nu uit si ca nu cumva sa se inteleaga gresit: produsele lor sunt chiar faine.

Mare nebunie s-a pornit pe capetele noastre de romani cu aceste minunate francize. Vrei un hamburger, un sandwich, un ceai, o cafea? Ai deja de ales intre cateva branduri internationale si chiar mai sunt cele care vor si ele o imbucatura din piata romaneasca. O afacere la cheie… si nu dintre cele care iti promit mii de dolari pe internet, tu stand acasa… si scobindu-te in nas. Problema e ca, daca vrei sa scoti maxim de profit din franciza trebuie sa cumperi master franciza pe o anumita zona, care iti va oferi un profit suplimentar prin cei care vor cumpara dreptul de a folosi marca in zona respectiva. Si master franciza asta e scumpa dom’le.
Branduri care amusinau timide acum cativa ani, se trezesc ca vor si ele… mai ales pe piata de fast-food si de cafenele. Dar si pe piata de imobiliare… care scoate bani frumosi deja de cativa ani. Insa abia acum doua companii mari americane s-au gandit ca ar putea sa isi vare nasul… sau coada.
Dar ce sa mai… ne europenizam si ne americanizam la mancaruri, imbracaminte si concepte de afaceri. Si poate ca odata cu aceste branduri (vezi celebra teorie a formei fara fond) ne va veni si ceva continut despre un hal de civilizatie. De la noii nostri concetateni.

Lasati francizele sa vina la noi!

Luni a fost soare, ieri a plouat, azi dimineata era frumos, acum e iar innorat… nu-mi convine.
Broastelor le place la umezeala numai ca a noastra e friendly. Corect? Perfect. N-ar putea fi o vreme cu soare cat sa nu fie zapuseala ?
Acum trebuie sa ma uit la costumele de baie si la rochii pentru o nunta (nu, nu maritam broscuta, e inca la varsta incercarilor; si, de fapt ea, cred ca, il asteapta pe acel Fat-Frumos care sa o sarute si sa o transforme intr-o printesa, lista e deschisa!). Deci, da, multe lucruri urate se vand pe net, dar si niste rochii frumoase foc, pentru toate gusturile si adaptabile oricaror marimi, zic eu. Mai ales.

Cred ca o sa-mi fac o rochie verde. Uite asa. Maaare. Si verde.

Se pare ca tricoul subtire de bumbac era la origine lenjerie de corp fara de manecutele ce aveau sa-l faca celebru. Purtat pe sub uniforma, in special de marina engleza, el facea viata usoara tuturor la bord in vremuri incinse.
Legenda spune ca, intr-o zi cu soare, regina Victoria a facut o vizita pe un mare vas de razboi prilej cu care simturile Mariei Sale au fost oripilate, efectiv, de vederea subsuorilor paroase ale oamenilor marii. Prin urmare s-a hotarat ca tricourilor sa le creasca manecute scurte, faza cu rasul la sub brat nefiind inventata inca la acea vreme. Se mergea pe principiul: “Ceea ce nu se vede, nu exista”.
La americani era exact invers: Ceea ce nu exista, nu se vede… in schimb se simte de la o posta. Soldatii americani purtau numai lana (negrii aia saracii degeaba cultivau bumbac), in conditiile in care, toata lumea stie… vara nu-i ca iarna, nu-i asa? Pana in timpul primului razboi mondial cand soldatii americani s-au amestecat in valtoarea razboiului cu soldatii francezi care purtau bumbac sau chiar matase pe sub si cu soldatii englezi care aveau tricourile cu manecute…
Asa ca la sfarsitul razboiului, s-au intors acasa mai curati, mai uscati si simtindu-se mult mai bine. Cei care au mai apucat.
Surpriza mare este ca in sotzietatea americana, cu printzipuri, pudibonderii si conservatorism in exces se trezesc 3 cetateni sa isi poarte lenjeria, respectiv tricourile, la vedere cu nesimtire (asa, cam in stilul lui Superman). Pe cei trei ii cunoaste o lume intreaga, intr-atata s-au facut de ras: John Wayne, Marlon Brando si nebunaticul de James Dean.
Nu a durat mult si diversi alti cetateni si-au dat seama ca pe tricouri se poate desena si chiar scrie. Mesaje. Si uite asa au aparut tricourile publicitare, corporate si flower-power.
Pana in ziua de azi s-au diversificat, ne-au invadat, si traiesc happily ever after in aproape orice garderoba a tanarului si nu numai, care vrea sa fie trendy.

S-am incalecat pe-o sa…

M. are o mare problema. Maine e ziua lui S. Fratele. Desigur. Si ca de obicei nu are nici cea mai mica idee despre ce cadou ar putea sa-i ofere. Se incrunta si se framanta si pana la urma ia taurul de coarne. Il suna direct pe inculpat. Seara tarziu deja. Inculpatul, putin incurcat ii spune ca nu stie, ca se mai gandeste, ca aia, ca ailalta… pana la urma face comanda. Un telefon. Mda. Are el o parte din bani dar parca nu pe toti.
Prin urmare si… in conluzie ii va lua ciorapi.
Cine-o mai fi inventat si cadourile astea?
Si cum sa faci cadou ciorapi? Mai ales ciorapii pe care ii face cadou M. Neomenesti de verzi, rosii, galbeni, albastri si cu degete. Pur si simplu ii strici bietului om sarbatorirea. In curand vor fi la moda ciorapi gata rupti si putin aromati, marca wolfovitz.

Trece vremea si vine randul omului sa mai treaca pe la politie cu masinutza din bunavointa colegilor de trafic. Dragutzi si amabili cum numai in Bucuresti gasesti. Gata sa treaca peste tine pentru ca nu pot astepta doua minute la semafor.
In fine, la politie lucrurile se misca relativ repede si dupa ce domnu’ politist, tzantzos si autoritar iti elibereaza autorizatia de reparatie, iesi linistit din sectie si te indrepti spre masina. Cand deodata, observi un domn plotonier care se apropie si cuvanteaza. «Domnu’ cat ati stat aici, v-a lovit un mos masina. Astia batrani n-ar trebui sa mai conduca dom’le!». Prima reactie este sa sari ca ars. De doua ori intr-o zi e prea de tot dar nu imposibil. Nu prea ti-ar veni sa crezi, insa afirmatia vine direct de la organul abilitat, deci ti se strange inima. Te apropii incet de masina si… fericire, nu e decat vechea zgaraietura de dimineata pentru care venisesi, de fapt, la politie in the first place. «De asta am stat aici de o jumatate de ora, ca sa va zic ca v-a lovit-o moshu ala» continua reprezentantul sigurantei si increderii. Il convingi pe om ca lovitura s-a intamplat in alta parte si ii multumesti. Pare un pic descumpanit ca n-a fost de fapt de nici un ajutor si adauga: «Totusi, moshu ala n-ar mai trebui sa conduca dom’le. Nu e in stare!».
Iata deci ce politie amabila si serviabila in sprijinul cetateanului avem. Ori de cate ori ti se intampla ceva, politia este acolo, pregatita sa te anunte: «Domnu’, domnu’, fiti atent, stiti de ce nu va gasiti masina pe care ati parcat-o aici acum cinci minute?, V-a luat-o un nene cu cheliuta, mustata si imbracat cu o geaca de blugi. L-am ajutat eu sa o deschida ca zicea ca si-a incuiat cheile inauntru.»

Mi se umple inima de bucurie!

Mda, deci am ramas eu sa fac treaba pe aici ca lumea cica e ocupata. Si da, asta e un chin pentru mine, “creeeeeatia” ma omoaraaa! Si in loc sa aberez eu ceva pe aici, nu mai bine va fac un platouas cu ce au mai aberat altii? Ca de exemplu, cum va place doamnelor, domnisoarelor, mamelor, mamailor si voi fetelor de liceu un antreu de 1 martie ca asta:

De la Banca Transilvania - Serviciul Internet Banking
Subiect: In atentia doamnelor si domnisoarelor abonate la BT24
Din inclestarea frigului cu razele soarelui, a intunericului cu lumina, dupa ultimele zvarcoliri din zilele babelor, viata a invins din nou, aducand cu sine primavara si soarele. Invocam acest triumf al reinvierii naturii printr-o simbolica urare de martisor, daruita tuturor doamnelor si domnisoarelor, la inceput de primavara. La multi ani si viata sa va fie un etern vis verde de primavara.
Cu consideratie, Echipa BT24

Ce credeti, la Banca Transilvania au angajat pe cineva sa creeeeze si sa orneeeeze platouasul de mai sus? Acum nu ca sunt eu poeata, ca nu am scris in viata mea o poezie cap-coada dar nici cu astia de terminara ASE-ul nu mi-e rusine! Totusi, au fost cat de cat in tema de afara ca de 1 martie chiar a fost o frumoasa zi de primavara. Dar daca era cum a fost pe 2 martie, un frig din ala de iarna de iti inghetau cuvintele cand le rosteai? Eee? Cum mai invocau ei acest “triumf al reinvierii naturii”? Sau poate poetul de serviciu de la BT a facut mai multe variante. Iar in aia pentru frig era vorba de caldura sufleteasca, nu? Sper ca ati observat acel trilulilu al cucului la sosirea primaverii din “cu consideratie”. Am io o vaga impresie ca nu au primit feed-back asa cum se asteptau pentru ca de 8 martie au lasat-o mai moale. Va prezentam felul I, in caz ca mai doriti sa faceti vreo plata prin Internet Banking si v-ati revenit putin dupa antreu. Fiti fara nedejde, la felul I poetul si-a mai domolit avantul si a pregatit ceva usor, de vara. Pardon, de primavara. So:

De la: Banca Transilvania - Serviciul de Internet Banking

Stimate si dragi colaboratoare,

Fie ca ziua de 8 martie sa fie inceputul unei primaveri cu multe bucurii si impliniri.
Echipa BT24 Banca Transilvaniei

Anyway in esenta poetul ne transimte acelasi lucru doar ca mai scurt si mai putin incarcat de metafore. De fapt, cred ca a facut un rezumat la mesajul de pe 1 martie. Hei, cred ca am facut cel mai lung “comentariu literahahahahar” din viata mea! La desert va mai servesc doar una mica, de dictionar actual. Am citit azi un cuvant nou pe care tin sa vi-l impartasesc: “ancore”, cu variatiunea “ancorele” si nu, nu e pluralul de la acea ancora a vapoarelor (sau poate da, dar cu un sens mult mai poeeetic). Sunt acele firme/companii de renume care vor deschide un magazin/reprezentanta in complexul comercial ce nu a fost inca finalizat dar pe care agentiile si ziarele imobiliare le prezinta deja. Adicatelea, ma intelegeti, daca spui doar X shopping certer urmeaza sa se sonstruiasca in zona Y e prea putin si neatractiv, asa ca agati de numele shopping centerului si niste “ancore” care sa dea greutate, nu-i asa? ne extindem deci. Da, traim in plina evolutie a limbii romane :). Ma gandesc cine o fi fost primul care a propus cuvantul asta in contextul dat. Poetul de serviciu de la agentie sau ziarul de imobiliare?

Hai somn usor ca eu adormeam de mult la post-ul asta!

Penibilul este un moment care trebuie savurat ca atare. Ca de exemplu atunci cand te dai mai destept decat esti. Ca atunci cand vorbesti fara sa fii in cunostiinta de cauza. Ca atunci cand zici ca unui manager nu are cum sa-i iasa un profit de 36% din adunari de doishpe (pai are, dupe cum zice B. iluminatoriu pe inserat, mai ales daca managerul in cauza investeste aceeasi suma de fiecare data dupa ce si-a recuperat-o din investitia precedenta).
Ca de, ai facut si tu ceva matematici si acuma esti deshtept. De bubui.
Si bubuitura e cu atat mai rasunatoare cu cat te-ai cocotat mai sus in dud.
Bineinteles ca, pentru ca eu am dat-o in bara, M. iradiaza de o fericire abia retinuta (iradiaza ca un fel de superlativ de la radiaza) astfel incat calculatorul ii joaca feste. Si bineinteles, e de parere ca trebuie o declaratie reparatorie. Ca de exemplu: omul avea dreptate si eu sunt un cocostarc gras cu dinte nou respectiv masea abia plantata.
Acuma trebuie sa-l sunam pe Avram dar nu stim de ce.